Gabriel Liiceanu sau LIICHEANU?

Gabriel Liiceanu, acest Avram Iancu al grofilor, călare pe un BMW alb: „No, hai!" Da, hai sictir!

                                     Hai, lasă!

Crăișorul Câmpilor, caci asta face domnul Liiceanu, bate câmpii, s-a încordat nevoie mare zilele acestea, chemand „morții" #rezist la Rivoluție (contributors.ro). Spre deosebire de personajul istoric, care chema românii la lupta împotriva stării de iobăgie, Liiceanu, personajul isteric, nu cheamă la luptă împotriva stării de iobagi ai Uniunii Europene în care suntem. Cum ar putea, când Isteria Sa este în slujba intereselor entității mai sus menționate?

„Când ființa unui popor este amenințată așa cum e amenințată astăzi România, cuvintele trebuie să fie puține" spune Isteria Sa. O da, aici a nimerit-o bine! Chiar la fix! Numai ca Isteria Sa face cum face si nu gaseste domnule adevaratii vinovati ai acestei stari de fapt. Ar fi destul de usor sa isi procure o oglinda, in care sa se uite. Daca ar avea constiinta, nu ar trebui sa se uite indelung, s-ar recunoaste intr-unul din vinovatii pentru aceasta stare de fapt in care ne aflam. Dar, cum Isteria Sa, Liiceanu, nu are la purtator un organ al sufletului, va trebui sa asteptam mult si bine pentru o bruma de bun simt din partea Sa.

Ii amintim domnului Liiceanu pe aceasta cale, de felul in care a mostenit Editura Politica. Suntem convinsi ca macar memorie mai detine acest personaj din ce in ce mai funebru pentru istoria recenta a Romaniei. O detine, dar o scurteaza dupa bunul plac, si mai ales o acopera sub parfumurile „Carolina Herrera" sau „Bois d'Argent de la Dior". (Gabriel Liiceanu – Scrisori către fiul meu.)

Obrazul subțire cu cheltuiala noastră se ține.

Nu am de gand sa ii calculez eu banii Isteriei Sale, cred ca ar trebui sa o faca chiar organul pe care il apreciaza dansul cel mai mult in tara aceasta. Nu, nu ma refer la ce credeti, ci la DNA. Asa ceva nu se va intampla, deoarece ar fi un fault in propriul careu facut de ei insisi si ar fi si cu rosu si cu penalty.

„În 1848, când s-a așezat în fruntea moților săi în Munții Apuseni și a pornit spre Blaj, Avram Iancu a ținut cel mai scurt discurs din câte au existat vreodată. A ieșit în tinda casei (din Câmpeni?), și-a scuturat șuba de pe umeri și a spus: „No, hai!" Știau toți ce vor, știau toți care e primejdia de care aveau să se apere.„No, hai!" trebuie să spunem și noi azi."

Transformat peste noapte in far calauzitor al iobagimii #rezist, Craisorul Campilor cheama la lupta! Deja mi-l imaginez pe broscoiul parfumat, urcat pe un cal alb, parfumat și încremuit, în fruntea armatelor #rezist, mergand spre Parlamentul Romaniei pentru a-l elibera de…alesii poporului! La o prima impresie poate parea o fractura logica, dar va asigur, nu este. Caci acesti alesi, nu sunt alesi de catre poporul #rezist, ci de catre suboamenii votanti PSD, cei fara dinti in gura.

„Mărturisesc că de la o vârstă fragedă am căpătat o sensibilitate ieșită din comun în fața gurilor fără dinți, a acestor mici hăuri care se deschideau în mijlocul feței, devenind sigla unei declasări umane. De unde le venea gurilor știrbe această incredibilă forță de avarie? Cum de transformau ele în două clipe un om într-o hidoasă epavă umană?
După ce am răsfoit prima oară un album Bosch, mi-au rămas în memorie, din  coșmaresca lui faună umană, chipurile edentate ale celor care-l însoțeau pe Isus în tabloul Purtarea crucii. Înspăimântători, drăcești, gata oricând să se alăture mulțimii care urlă, care înalță pumnul cu ochii ieșiți din orbite și cu gura știrbă rânjită. Gata să asiste, fremătând de plăcere, la o execuție publică. Gata să ațâțe focul rugului. Gata să înceapă linșajul. Gata să te scuipe când ești pe cruce. Gata să te sfâșie, să muște din tine cu cei câțiva dinți rămași teferi în gură. Gata să te întindă pe o masă și să înceapă, beți de voluptate, ședința de tortură." (Gabriel Liiceanu, 24 februarie 2017)

Culmea, dansul se refera aici la votantii PSD, dar intre timp, pare ca exact multimea cu grilaj# a ajuns in aceasta stare de nebunie cu spume la gura…Ca tot aduse domnul Liceanu, Isteria Sa, vorba de Bosch, am sa ii prezint si eu un tablou de acelasi autor, care descrie perfect multimea #Rezist in fata caruia se afla dansul pe un cal alb.

Corabia Nebunilor, Hieronymus Bosch, 1500.

Acest tablou, este inspirat dintr-o alegorie cuprinsa in Republica lui Platon.Voi traduce un fragment din Platon, ca sa va dati seama ca armata cu grilaj # este exact aceasta corabie a nebunilor la care noi cei cu mintile pe acasa- inca!- asistam mesmerizati.

Zice așa bătrânul Platon: „Imagineaza-ti o corabie in care se afla un capitan care este mai inalt si mai puternic decat oricare din echipajul sau, dar este cam surd si nici nu prea vede bine iar cunostinele sale de navigatie nu sunt nici ele mai bune. Marinarii se cearta intre ei care sa conduca- fiecare crede ca el este cel potrivit, desi nici unul nu a invatat arta navigatiei, nu poate spune cine l-a invatat sau unde a invatat-o, ba chiar vor clama ca nici macar nu se poate invata navigatia, si toti vor fi gata sa il taie in bucati pe cel care ar crede altcumva. Se roaga de capitan sa le lase comanda corabiei lor; si daca nu reusesc si altii sunt preferati, ii vor ucide pe acestia din urma sau ii vor arunca peste bord. Dupa ce il vor imbata pe capitan cu bauturi si narcotice, se vor rascula si vor prelua controlul corabiei, vor da buzna in magazii, mancand si band; si vor pleca in calatorie exact in halul in care se vor afla. Pe cel care este aliatul lor si ii ajuta in acest complot de a prelua corabia din mainile capitanului in propriile maini, il vor complimenta ca fiind un marinar desavarsit, pilot, iar pe fostul capitan il vor numi bun de nimic…"

Noi sunt toate, vechi sunt toate…Liiceanul continuă cu panica și isteria: „Primejdia, pentru un popor, poate veni din afară sau dinăuntrul țării. Acum nu suntem distruși prin cotropire. Peste România nu dau turcii, peste România nu dă Armata Sovietică victorioasă."

Desigur ce ar putea sa spuna Liiceanul? Aceleași vechi si răsfolosite plăci: rușii! Ah, a mai adăugat una chiar din negura istoriei…turcii! Asta era! Într-o Europa in care mai toți vecinii noștri s-au dezbărat de Uniunea Europeana și metehnele ei dictatoriale, de incultura care ni se baga pe gat zi de zi din birourile sordide ale Turnului Babel Bruxelez, noi trebuie sa ne temem de Ruși si de Turci! Sigur, vor veni cu iatagane, ieniceri, spahii, Armata Roșie, exact…

Tătarii invadează Romînia în 2017.

„Flutură tricolorul, fraților, și ne duc regii la mormânt în timp ce ne îngroapă țara. No, hai!"

Ca o adevarata căpetenie Isteria Sa, tine de fapt un discurs mobilizator, ca în filmele de la Hollywood. Crăișorul câmpiilor ni se adreseaza cu „fraților"! Cine sunt acesti frati domnule Liiceanu? Cei fara dinti? Pai parca de aceia radeati! Taranii? Parca si de aceia radeati! Poporul? Pai cum, domnia voastra, un om atat de fin, se amesteca cu plebea? Hm…

Sărisem peste partea cea mai amuzantă… chiar mi se pare ca frizeaza demența nu isteria! Intr-un asalt bâlbâit și precipitat, Isteria Sa ne spune: „Vom putea fi omorâți pe stradă, copiii noștri vor putea fi violați, femeile noastre răpite și trimise de ganguri de traficanți în străinătate. România va deveni paradisul drogurilor. Procurorii nu vor mai putea acuza, judecătorii nu vor mai putea condamna, închisorile se vor goli de tot." 

I-auzi, Franz! Spune-ne ceva ce nu se intampla deja! Asta una la mana! Se intampla pentru ca asta se intampla peste tot, nu doar in Romania. Bre, ca altfel nu meriti sa iti spun, matale chiar ne iei de prosti? Cred ca nici in fundul lumii a treia nu se pot face aceste lucruri la liber. Asa de mare este disperarea, incat matale, Filosoful Neamului scrii asemenea texte panicarde ce frizeaza penibilul? Intr-adevar, astfel de idei nu îi pot mâna in lupta decat pe Martorii lui #Rezist.

Sfarsitul este demential. Ceva de Bollywood. Apar in textul domnului Liiceanu cuvinte interzise in mediul eurocrat din care provine! De exemplu: „Natie", „Temeiul nostru", „suntem", „tipsia natiunii", „se goleste tara". Măi, măi, măi! Cuvinte nationaliste??? Pe bune??? Domnule Liiceanu ce ati patit? M-am spăriet!!! „Se goleste tara"? Imi aminteste de Dan Puric si al lui spectacol „Sa se ridice tara". Spectacol tinut impreuna cu Furdui Iancu. Oare ce ar spune amicii de la Bruxelles de asemenea text? Rusinicaaa! Dar cum inghit acest text toti progresistii corporatisto pârtz ? Le place? Le plaaace, cum sa nu le placa! Domniei voastre nu i se lipesc etichete de „fascist", „nationalist", cum ni se lipesc noua, celor ce ne-am saturat de iobagia bruxelleza. Desigur, nu putea lipsi o referinta la 1989…caci si atunci probabil domniile voastre ati organizat totul.

„Ieșind în stradă cu sutele de mii, ne vom așeza ființa pe tipsia națiunii care suntem și o vom arăta lumii întregi. Așa cum am arătat-o și în decembrie ᾽89, așa cum am arătat-o și în acest început de an. O vom arăta din nou acum, în prejma unui nou Crăciun. Dacă nu o vom face în acest ceas de primejdie extremă, vom dispărea ca nație. Până la urmă trebuie să le fim recunoscători borfașilor noștri din Parlament. Ne-au pus în fața temeiului nostru, ne-au arătat – sfidându-ne, zădărându-ne și primejduindu-ne – că suntem. No, hai!"

Eu nu pot decât să vă urez… hai sictir! Să-mi fie cu iertare, dar mă duc să vomit.

                                                                                                                                                  Paul HITTER

P.S. (nota M.Ilie)
No, hai, tovarășe Liiceanu!

No, hai!

No, hai să vedem cum de-ai scăpat tu de plagiat! Cine te-a curăţat şi, mai ales de ce?

No, hai să vedem ce fel de dizident erai tu! Cumva făceai parte din gaşa de pupători în cur ai kaghebistului Gogu Rădulescu? Doar n-o să ne spui că era în opoziţie. Aşa e, făcea opoziţie că el era stalinist d-ăla „hard" nu comunist naţionalist „soft" ca Ceauşescu!

No, hai să vedem cum de-ai ajuns tu şef la Editura Politică! Ce te califica pentru asta? Gluma aia păşunistă de „Jurnalul de la Păltiniş"? Au nu printr-un abuz în serviciu comis de prietenul tău Pleşu, aflat atunci la cârma Ministerului Culturii te-ai căţărat tu la a mai bogată editură a ţării? Ştiu, pe-atunci nu era incriminat „abuzul în serviciu", dar aşa, ca smell, să ştii că pute înfiorător.

No, hai, ne spui şi nouă cum îţi ţineai tu cursurile la Facultatea de Filosofie? Eu nu prea te-am văzut pe-acolo. Tu te-ai văzut?

No, hai să vedem cum ai privatizat tu Editura Humanitas prin metoda MEBO! N-o fi oare vorba de vreo faptă de corupţie acolo? Întreb şi eu.

No, hai să vedem cum de-ai obţinut tu, omul de dreapta, scutiri de taxe de la stat? No, hai, spune-ne de ce nu-ţi plăteai taxele şi impozitele asemeni ultimului borfaş? Şi, la fel ca Sârbu, te-ai ploconit la oamenii lui Năstate ca să te ierte. Şi prostul te-a iertat! No, hai, spune-ne, asta nu se numeşte furt?

No, hai să vedem în ce calitate te plimbai tu, un nimeni cu acte, în aeronava prezidenţială?

No, hai, ne spui şi nouă de ce vi s-au dat vouă banii la conferinţele sponsorizate de Microsoft? Era un dosar penal. Tu de ce n-ai fost chemat?

No, hai, ne spui şi nouă câţi bani de la ICR au trecut pe la tine în perioada în care stăpân pe-acolo era neica nimeni ălălalt? Da, da, ăla cu fecala! Întreb şi eu, ca orice om.

No, hai, înainte de-ai acuza pe alţii, n-ai vrea să te uiţi în oglindă? Încearcă şi spune-ne dacă reuşeşti să stai mai mult de zece secunde fără să vomiţi!                                                                                                                                                                                                                                             Dan Diaconu