POIEZIE PATRIOTICA

 

VATRA ROMÂNEASCĂ

de  Elena  Anghel

Nori de ploaie se adună

Dinspre Cluj spre Odorhei.

Uni vor să ne impună

Să jucăm cum cântă ei.

Minţile au luat-o razna;

Umblă zvonul deşănţat

Că-n Harghita şi Covasna

Vor să facă “stat” în Stat !

S-a udat de lacrimi pragul;

În Cristuru e prapad !

Imnul românesc şi steagul

Nu se-aud şi nu se văd !

Crişul, Mureşul, Târnava

Poartă jalea în aval.

Nesfârşită e gâlceava;

Nu e linişte-n Ardeal.

Munţii stau să răbufnească;

Fiebe galbenul podiş !

Vatra sfântă strămoşească

E tăiată-n curmeziş.

Se anunţă o furtună

Cu efect devastator:

Impostorii vor să pună

Pe cultură sigla lor.

Atmosfera prevesteşte

Un pericol iminent !

Tot ce sună româneşte

Capătă un alt accent.

Graiul nostru plâns pe vetre,

Legănat de cărărui,

E lovit mereu cu pietre

Ca un pom al nimănui...

Nu lăsaţi ca vorbitorii

Altor limbi pe-acest pământ,

Să ne umble prin istorii

Şi să muşte din cuvânt !

Neamul Românesc nu piere;

Dacii încă mai trăiesc !

Scoateţi steagul la vedere

Şi-n Ţinutul Secuiesc !

De pe stâncile străbune

Decebal ne dă curaj !

Faceţi imnul să răsune

Peste Mureş, pân-la Blaj !

Nu permitem celor care

Se pretind aici stăpâni,

Să ne calce în picioare

Demnitatea de români !

Căci în Ţara Românească

Nici un ins minoritar

N-are dreptul să clintească

Borna pusă la hotar !

- - - - + - - - -