ENIGMELE URIAȘILOR DESCOPERIȚI ÎN ROMÂNIA .Fabulatii speculatii ,nimic oficial din partea vre-unei institutii stiintifice recunoscute pe plan international .

ENIGMELE URIAȘILOR DESCOPERIȚI ÎN ROMÂNIA: "SCHELETELE STAU ȘI ACUM ASCUNSE PUBLICULUI"

Giganții sunt doar niște ființe mitologice sau chiar au existat cu adevărat? Pentru mulți dintre noi, prima variantă pare cea reală. Totuși, pe teritoriul țării noastre au fost făcute câteva descoperiri colosale care vă vor schimba complet părerea. Vorbim despre unul dintre cele mai mai bine păstrate secrete…

În România circulă mai multe legende și povești fascinante despre uriași, porecliți "jidovi", care au viețuit în Muntenia și Oltenia. Totuși, se spune că orice legendă conține și o fărâmă de adevăr. Referiri cu privire la existența giganților găsim în cartea "Marile taine ale omenirii", a lui Florin Gheorghiță. Autorul relatează: „În zona subcarpatică a Moldovei, în afară de legende, au fost relevate şi numeroase vestigii ale locuirii unei populaţii preistorice de uriaşi", oferindu-ne și o scurtă prezentare a descoperirilor cercetătorului băcăuan Eugen Şendrea. Este vorba despre un mormânt descoperit pe malul Siretului, în apropierea Bacăului, în care se afla scheletul unui uriaș, dar și despre bucăți de vase mari din ceramică, descoperite în localitățile Drăgusești și Brătila din Tazlău. „În diferite locuri din Muntenia au fost descoperite schelete ale novacilor, însă, din păcate, cele care au fost preluate pentru cercetări paleontologice stau și acum ascunse publicului", continuă acesta.

„ÎN ACEL CRANIU A ÎNCĂPUT CONȚINUTUL UNEI GĂLEȚI DE 5 LITRI!"

Gheorghiță povestește că, în urmă cu vreo 30 de ani, a fost chemat de un antropolog cunoscut din Capitală să afle dacă era veridică sau nu semnalarea existenței unor schelete de uriași în localitatea suceveană Părhăuţi: "Un sătean mai în vârstă, care era şi pălimar la biserica din comună, mi-a relatat că a fost martor la descoperirea mai multor oase de om foarte lungi, mult mai mari decât ale oamenilor obişnuiţi, când o viitură a pârâului local a rupt o bucată dintr-un mal înalt. Sătenii din zonă le-au adunat şi, considerând că erau ale unor strămoşi îndepărtaţi, cu încuviinţarea preotului, le-au îngropat într-o margine a cimitirului de lângă biserica din centrul comunei. Am fost conduşi acolo şi ni s-a arătat movila distinctă care acoperea mulţimea de oase". Cercetările nu au continuat întrucât "procedura deshumării ar fi fost foarte greoaie".

Florin Gheorghiță vorbește și despre un schelet uriaș descoperit în Prahova. „În cartea «Tărâmul enigmelor », ziaristul Gabriel Tudor a redat declarațiile fostului șef de fermă D.Diaconu, din comuna Posești, Prahova, care a asistat în anul 1959 la descoperirea unui schelet de om ce ar fi avut o lungime de 3 metri. (…) Avea un craniu foarte mare și femururi lungi de 80 de centimetri. Într-un experiment improvizat din curiozitate, în acel craniu a încăput conținutul unei găleți de 5 litri!", explică acesta.

"NE AFLĂM ÎN REGIUNEA GEOGRAFICĂ A VECHILOR GIGANȚI"

Referitor la giganți, istoricul Nicolae Densuşianu spunea că aceștia "formau, prin excelență, un popor de munte", iar "în războiul ce-l avură cu Joe, noul cârmuitor pelasg, ei ridicară munţii peste munţi ca să urce în Olymp". În cartea "Dacia Preistorică", istoricul spune că giganții au locuit pe teritoriul Daciei. "Patria lor se afla pe teritoriul Daciei, lângă Iceanos Potamos, în aceeaşi regiune unde se născuseră şi fraţii lor mai mari, titanii. În epoca romană, dacii erau consideraţi ca o posteritate a vechilor titani şi giganţi. (…) Locuinţele giganţilor, după cum ne spun logografii greceşti, se aflau în regiunea muntelui Phlegra, unde se întâmplase şi lupta cea eroică cu zeii. Poetul roman Statiu, care se ocupa adeseori cu triumful lui Domițian asupra dacilor, confirma şi dânsul că memorabila Phlegra, unde se luptase giganţii cu zeii, se afla pe teritoriul Daciei", relatează istoricul Nicolae Densuşianu.

Potrivit lui Densuşianu, lupta giganților s-ar fi desfășurat în zona Munților Cernei: "Pe teritoriul Ţării Româneşti, în apropiere de Cerna, se află muntele aşa numit Pregleda. (…) Este vechea Phlegra din istoria giganţilor, care, după cum ne spun autorii greci, primise numele acesta fiindcă a fost arsă de fulgerele lui Joe. Identitatea muntelui Pregleda cu Phlegra din legendele giganţilor o confirmă toate datele geografice ce le avem în această privinţă. Lângă Phlegra giganţilor se află peştera Avernus. Lângă poalele muntelui Pregleda se află astăzi o comună românească de moşneni, Izverna, cu o peşteră imensă, extrem de complicată și întunecoasă. (…) În crestele muntelui, de la Izverna se vede și astăzi o surpătură extraodinară și o tăietură gigantică, unică în felul său, ce se spune că a fost făcută de un uriaș. Ne aflăm așadar în regiunea geografică a vechilor giganți".

80 DE SCHELETE DESCOPERITE ÎN CETATEA LUI BUREBISTA

O descoperire importantă a fost făcută și la Argedava, cetatea de scaun a lui Burebista, județul Giurgiu. Subiectul a fost tratat și de site-ul american messagetoeagle.com. Pe la începutul anilor '50, aici au fost găsite 80 de schelete de uriași, dar și câteva calendare solare misterioase. La aceste săpături a participat și giurgiuveanul Ioniță Florea: "Arheologii au angajat vreo 30 săteni. Eu eram cel mai mic dintre toți, aveam vreo 18 ani. Ne plăteau cu 400.000 de lei pe zi. Eram foarte sărac, trebuia să muncesc, iar cu banii ăia puteam să cumpăr aproape un kilogram de mălai. La un moment dat, am săpat la o adâncime de doi metri și am descoperit un craniu foarte mare, de două-trei ori mai mare decât al unui om obișnuit. I-am spus lui Dinu V. Rosetti, unul dintre arheologi, despre descoperirea mea. După ce i-am arătat craniul,toți sătenii au fost trimiși acasă. Arheologii au continuat să sape singuri. I-am văzut punând oasele într-un camipon care a plecat. Nu știu unde au fost duse…".

O statuetă de 23.000 de ani vechime a fost descoperită recent de arheologi dâmbovițeni la situl paleolitic de la Poiana Cireșului, județul Neamț. Descoperirea este considerată a fi una extrem de importantă, este prima de acest tip din țara noastră și este caracterizată de specialiști drept unică pentru patrimoniul cultural al României.

''Este prima statuetă stilizată, abstractizată, din Sud Estul Europei, descoperită la noi în situl de la Poiana Cireșului. Probabil că o să poarte denumirea sitului, o să fie un Venus de Poiana Cireșului. Este realizată dintr-o rocă, iar contextul în care a fost descoperită este puțin mai special, pentru că ea a fost găsită pe marginea unei vetre, unei zone cu arsuri destul de puternice și în concordanță cu alte artefacte mai speciale. La fel ca la majoritatea statuetelor abstractizate din Europa, îi lipsește partea superioară. La noi partea superioară a statuetei mai are ceva special, pentru că de-a lungul timpului s-a presupus că erau fragmentate ritualic și mai ales aruncate în foc pentru fragmentare ritualică. Partea superioară a statuetei noastre prezintă urme de ardere și de exfoliere datorate acestui procedeu. Probabil că este una dintre dovezile solide care o să susțină teoriile cercetătorilor europeni de acum încolo'', a declarat responsabilul șantierului arheologic de la Poiana Cireșului, Elena-Cristina Nițu, la o conferință de presă.

Ea a subliniat importanța descoperirii.

"Trebuie să vă mai spun că aceste statuete se descoperă foarte rar, majoritatea au fost descoperite în anii '80. Ultima statuetă europeană care s-a descoperit a fost într-un sit din Franța, anul trecut, este într-o stare destul de fragmentară. Următoarea este a noastră'', a mai spus cercetătorul științific Elena-Cristina Nițu.

Coordonatorul echipei de arheologi, profesorul universitar Marin Cârciumaru, a afirmat că descoperirea este 'senzațională', și trebuie conservată și expusă corespunzător.

'Eu nu știu cât este România pregătită pentru o astfel de descoperire! Este o descoperire senzațională. O astfel de descoperire oriunde în lume este centrul atenției tuturor. Vreau să vă spun că mă uitam pe un site acum câteva zile, o descoperire similară din Cehia urma să se ducă la o altă expoziție. Era ambalată într-o cutie militară, transportată de doi militari, care erau flancați de alți patru militari cu armele în poziție de tragere. Spun toate aceste lucruri pentru că eu, descoperitorul ei, nu voi fi de acord să fie expusă decât în momentul când i se va asigura vizibilitate, siguranță și modurile de conservare totale, care să nu ne facă de râs în fața lumii'', a spus profesorul Cârciumaru.

El a adăugat că este prima astfel de descoperire din România. Statueta este realizată dintr-un material deschis la culoare, este destul de grea pentru volumul său și nu are cap.

''Este o descoperire senzațională în primul rând că este prima din România, este prima de acest fel din Sud Estul Europei (...). Majoritatea statuetelor de acest tip descoperite sunt fără cap. Deci să nu ne surprindă că partea superioară a corpului nu există. Dar în același timp noi avem speranța că adesea jumătatea cealaltă a unei statuete era găsită la 10-20 de metri. Deci putem să sperăm că vom găsi și partea cealaltă datorită modului de săpătură pe care îl practicăm. Suntem singura echipă care facem săpături arheologice și în stratele de cultură săpăm din doi în doi milimetri'', a mai spus coordonatorul echipei de arheologi, profesorul universitar Marin Cârciumaru.

Despre materialul din care este realizată statueta, profesorul spune că se vor face analize pentru a fi stabilit tipul acestuia.

''Sunt multe de spus despre această descoperire. Și noi suntem la început. Nu suntem siguri nici materialul din care a fost realizată. Noi acum, microscopic, spunem că este un argilit. Statueta este foarte grea pentru volumul ei. Este un argilit care probabil are ceva deosebit, nu suntem convinși că nu este dintr-o argilă preparată într-un anumit fel cu ingredienți pe care nu îi cunoaștem și care a fost arsă superficial. Sunt lucruri care ne așteaptă să le vedem. Ar fi extraordinar dacă ar fi arsă, pentru că asta ne-ar permite o datare directă a statuetei, nu a stratului respectiv. Din strat noi avem suficiente datări care peste 20.000 de ani, calibrate așa cum se folosesc în momentul de față sunt în jur de 23.000 de ani vechime'', a afirmat Cârciumaru.

Potrivit acestuia, forma statuetei este cea care dă importanță descoperirii.

'Noi sperăm ca ea să nu fie încă o statuetă descoperită pe teritoriul Europei, ci ca ea să reprezinte din punct de vedere al evoluției artei statuetelor un plus față de ceea ce se știe în momentul de față. Trebuie să fim mândri pentru că în mod cert este indubitabil se văd urmele de prelucrare. Ceea ce este foarte rar pe multe statuete pentru că au fost distruse. Materialul din care este făcut, nu știm sigur ce, a făcut conservarea mai bună, chiar decât pe fildeș'', a mai spus profesorul universitar Marin Cârciumaru.

Statueta urmează să fi expusă la Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic din Târgoviște.

''Statueta nu este conservată și nici nu s-a intervenit deloc asupra ei. A fost lăsată cu depunerile originale cu carbonat de calciu din sit. Trebuie aflat întâi natura rocii și apoi găsite substanțele care se potrivesc nondestructive, probabil va trebui o baie de ultrasunete sau altceva și, probabil, va trebui să o trimitem la marile laboratoare din străinătate'', a precizat cercetătorul științific Elena-Cristina Nițu.

Echipa de arheologi dâmbovițeni a explicat că a dorit să prezinte mai întâi în țară descoperirea, iar ulterior va fi prezentată și în revistele internaționale de specialitate.

'Noi am ținut neapărat, înainte de a intra în studiu în rândul revistelor mari din lume, să facem această conferință de prezentare cu mass media din România. Descoperirea este atât de mare încât ar fi fost necinstit din partea noastră să preluați din literatura de specialitate din străinătate înainte de a o vedea dumneavoastră primii'', a spus coordonatorul echipei de arheologi, profesorul universitar Marin Cârciumaru.

Descoperirea a fost făcută pe 22 august și prezentată, vineri, într-o conferință de presă la Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic din Târgoviște.

Cercetările de la Poiana Cireșului se desfășoară sub egida Complexului Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște, prin responsabilul de șantier Elena-Cristina Nițu și directorul complexului muzeal Ovidiu Cîrstina, cu participarea studenților Universității Valahia din Târgoviște, sub coordonarea profesorului universitar Marin Cârciumaru.

Site-ul domnului Bubu