Pentru Ioan de Hunedoara (Ioan Corvin) bat clopotele zilnic la ora12 !

  • 1
    Legătura cu momentul în care Iancu de Hunedoara a
    salvat lumea creştină de pericolul otoman
    Dorin Timonea
    În fiecare zi, la ora 12.00, clopotele din bisericile catolice bat în întreaga lume. Acest
    lucru se întâmplă neîntrerupt de peste cinci sute de ani şi are o legătură directă cu
    Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei. Victoria acestuia la Belgrad, împotriva
    armatei turce conduse de Mahomed al II-lea, în anul 1456, i-a adus recunoştinţa
    întregii lumi catolice.
    Ioan de Hunedoara, mult mai cunoscut ca Iancu de Hunedoara sau Ioan Corvin (n.
    1407 - d. 1456), a fost ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-
    1456 şi regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl marelui rege
    al Ungariei Matia Corvin. A repurtat câteva victorii care au rămas în istorie, împotriva
    Imperiului Otoman, care viza ocuparea Europei. Una dintre cele mai mari bătălii s-a
    dat în 1456, la Belgrad. Sultanul Mahomed al II-lea a mobilizat, pentru cucerirea
    Belgradului forţe impresionante: circa 150.000 de soldaţi, o artilerie de asediu
    superioară celei folosite împotriva Constantinopolelui şi o flotă ce urma să acţioneze pe
    Dunăre (60-65 de galere şi circa 150 de vase mai mici). Iancu de Hunedoara şi-a întărit
    garnizoana cetăţii cu 5.000 de mercenari. Cu sprijinul călugărului franciscan Ioan de
    Capistrano, care a desfăşurat o intensă propagandă pentru o nouă cruciadă
    antiotomana, Iancu a reuşit să ridice o oaste de circa 30.000 de oameni, în cea mai
    mare parte vlahi şi sârbi ortodocşi, şi o flotă improvizată formată din 200 de vase. "Din
    4 iulie 1456, timp de câteva zile, artileria otomană, compusă din 300 de tunuri, a
    bombardat zidurile oraşului, încercând blocarea aprovizionării acestuia pe Dunăre, cu
    ajutorul flotei fluviale. La 14 iulie, flota creştină ataca vasele otomane distrugând şapte
    galere mari şi mai multe mici, provocând dispersarea acestora şi reuşind
    aprovizionarea cetăţii. În zilele următoare, forţele terestre comandate de Iancu au
    reuşit să spargă blocada otomană în zona Zemunului, ocupând poziţii favorabile. La 21
    iulie, sultanul a încercat să forţeze victoria printr-un asalt general. De două ori turcii au
    reuşit să pătrundă în oraş, dar au fost respinşi. Al treilea atac asupra podului care
    asigura intrarea în fortăreaţa a fost respins de trupele comandate de Capistrano.
    Asupra turcilor care puseseră scări de asalt pe ziduri a fost aruncată apă clocotită şi
    materiale inflamabile. Noi şi noi detaşamente de "cruciaţi" soseau pe Dunăre în cetate
    şi, spre seară, au trecut la contraatac, oraşul fiind despresurat. La 22 iulie, armata
    creştină a trecut Sava, dezlănţuind atacul general. Tunurile turcilor au fost capturate şi
    folosite împotriva armatei sultanului, care a fost rănit de o săgeată, fiind salvat de aga
    ienicerilor, Hassan, care şi-a dat viaţa protejându-l pe sultan cu propriul trup. La 23
  • 2
    iulie, turcii s-au retras în degringolada, părăsind tabăra, lăsând în urmă o pradă uriaşă
    şi foarte mulţi morţi (circa 24.000, după sursele creştine, în timpul asediului, cărora
    s-au adăugat alţii, în timpul retragerii) şi prizonieri (circa 4.000). Creştinii au pierdut
    relativ puţini oameni, circa 3.000 - 4.000", afirmă istoricul Camil Mureşan în cartea
    "Ioan de Hunedoara şi vremea sa". Concepţia strategică modernă a lui Iancu l-a
    ajutat să-l înfrângă pe sultan în ciuda raportului de forţe defavorabil creştinilor şi să
    obţină cea mai mare victorie de până atunci a creştinătăţii împotriva turcilor.
    Ca omagiu, papa Calixt al III-lea a elogiat victoria obţinută de Iancu de Hunedoara ca
    fiind "cel mai fericit moment al vieţii sale" şi a decretat, printr-o bulă papală emisă pe 6
    august 1456, ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa să fie trase în fiecare zi la
    ora 12.00. Această practică, a trasului clopotelor de amiază, este atribuită în mod
    tradiţional sărbătoririi internaţionale a victoriei în bătălia de la Belgrad, contra oştirii
    otomane a sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului.
    Voievodul transilvan a murit însă la câteva zile după victorie, pe 11 august 1456, în
    tabăra de la Zemun, din cauza ciumei. Mormântul acestuia se află în Catedrala
    Romano-Catolică de la Alba Iulia, iar pe sarcofagul de piatră al voievodului sunt
    ilustrate scene de luptă. Pe piatra sa funerară stă înscris "s-a stins lumina lumii". Până
    şi sultanul Mahomed al II-lea (Mehmed II) i-a adus omagiul său: "Cu toate că a fost
    inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai cunoscut,
    niciodată, un asemenea om". Există voci care susţin că locul în care se află
    înmormântat în catedrală voievodul nu ar coincide cu cel unde este amplasat în prezent
    sarcofagul, care a fost mutat de mai multe ori de-a lungul secolelor, iar altele că
    sarcofagul ar fi de fapt gol. Alături de monumentul funerar al lui Iancu de Hunedoara
    se află cele ale fratelui său, Ioan, mort la 1442, şi al fiului său, Laszlo, decedat la 1458,
    pe al cărui sarcofag este inscripţionată stema Huniazil

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Suleyman Magnificul toate episoadele online traduse

O BAUTURA CARE DESFUNDA ARTERELE SI PROTEJEAZA IMPOTRIVA BOLILOR DE INIMA!

Cele mai sexi romance din anii 60-70-80